Punctul pe iubire
A te defini ar însemna
să-mi dau jos hainele încet, în pragul ușii
așezându-mă lângă tine fără asteptari, fără uitare.
Eternitatea ar fi o secundă de dragoste
făcută legați la ochi și de mâini, cum se cuvine
atunci când iubirea devine o artă, nu o luptă
se schițează gesturi fără să le cunoști de dinainte
fără să știi când și dacă soarele rasare.
Împărțind singuratatea la doi, o fracție simplă
am înțeles că numărătorul e amorul rece
numitorul suntem noi, de mână sau spate în spate.
Fiecare comoară de-a ta mi-o voi îngropa între oasele grele
sau poate între membre, unde nu te vei uita decât tu
curiosul pirat al cărnurilor
cu un papagal pe care doar eu îl pot vedea pe umăr
și o singură corabie cu doi căpitani.
S-au vestejit copacii aplecându-se lacomi
după trupurile noastre călare pe vânt
imitându-ne strigatul au muțit
nedormindu-ne nopțile au obosit.
Visele nu-și mai au rostul când le așteptăm
Deși le trăim zi de zi.
