Un cântec pe întuneric
Deasupra noastră, soarele negru apune
în lumea mea și-a ta, a îndrăznelii ce ni se prelinge prin vene
doar contopirea ne pregătește pentru singurătate.
doar singurătatea ne pregătește pentru contopire.
Iubindu-ne am amețit în gânduri, am cântat
când lumea plângea morții, când norii scuipau ploaia
ne întindeam nesimțitori pe iluziile cântului
strigat în doi, pe nerăsuflate, un cântec de dragoste, sensibil.
Se auzea chitara trupului meu gros, violoncelul vocii tale
patru pași pe podea, nu știam să dansăm decât pe cântecul nostru,
eroticul cântec al luminii fără de întuneric.
Deasupra orașului, soarele negru a uitat sa apună
în lumea lor, a spaimei ce le tremură prin măruntaie
doar singurătatea ne pregătește pentru vise
doar visele ne pregătesc pentru singurătate.
