Ce-am lăsat

Pe unde-am călcat iarba e arsă
De gândurile îndepărtării-ideal
Am înroşit câmpul luându-mi câmpii
Scurgându-mi durere prin tălpi

Fericire, fata morgana,
Pe ce uşă să intru să te găsesc
Întinsă, crăcănată, aşteptând
Să intru în tine şi să nu mai fiu?

Am lăsat buze crăpate
De-atâta ocară fără direcţie
Am lăsat cuţite curate
Fără sânge ce striga „Vărsare!”

Tatăl meu, care nu eşti în ceruri
De ce m-ai desenat cu cărbune?
De ziua ta, mămico,
În dar ţi-am adus angoasa.

Anunțuri

~ de Diana pe Mai 11, 2015.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: